Hoinari Prin Viață

Ploile dintre oameni se transformă uneori în uragane, doar liniştea timpului este cea care trebuie să vorbească … atunci când oamenii tac. N.C.

Noi doi: Eu si Timpul!

eu si timpul stam de vorbă

Noi doi : Eu şi Timpul !(VI) – Tăcerea Timpului

  Intr-o zi cândva de mult, Timpul s-a oprit în loc pentru o secundă, a privit oamenii şi a dorit o clipă de tăcere. Avea, în desagă minute şi clipe efemere.   Tăcerea, auzind chemarea lui, i-a ieşit în întâmpinare. Se priveau! Timpul era mut, bătrân şi obosit. Tăcerea nu ştie să vorbească, ea dor priveşte şi vorbeşte. Tăcerea timpului se aşterne… doar  vântul poate, uneori o mai  aude! Timpul, […]

Continuă citirea →

Noi doi: Eu şi Timpul! (5)

  Partea  a-V-a Suntem,  doi străini, obosiți şi trişti, ce nu doresc  tăceri… Te uiți la mine! Mă  uit la tine! Te chem la o cafea şi vii… Depănăm amintiri, scriem iubiri, Cerşim priviri, dorim iubiri. Uităm uitări, trăim din priviri  şi din amintiri! Tăcem tăceri, dorind primăveri, Visăm adieri, de dulci primăveri şi scumpe tăceri ale unei veri. Mă uit, la tine eşti obosit, vrei mai departe şi vrei […]

Continuă citirea →

Noi doi: Eu și Timpul (4)

Partea  a IV a                  Cioc,cioc! Cineva bate la ușă! In mod normal nu aștept pe nimeni.E 2017 și Timpul, au venit împreună. Ce vor!? Mă uit la Timp, Timpul la mine.Tăcere! Deschid ușă îl poftesc în casă. Aștept! O clipă,un minut, o secundă, un an, luni. Timpul tace. E obosit după sărbători, poate ar vrea o pauză, dar merge mai departe. –  […]

Continuă citirea →

Noi doi: Eu și Timpul (3)

partea III Azi TIMPUL s-a oprit din nou la ușa mea. Mă privește! E obosit! E trist! Trebuie să ne dăm niște răspunsuri! Eu am întrebări, el are întrebări, dar cine are răspunsurile ??????! Mă uit la el, Azi mă ceartă ! îmi zic în gând . Aș vrea să îi cer o secundă, o clipă, un minut, niște ani … înapoi. Să repar vise, Să repar clipe, Să șterg […]

Continuă citirea →

NOI DOI : Eu și timpul ! (2)

partea II Timpul se uită la mine ! E obosit! Mă privește! Mă ceartă! Apoi mă ia de mână și plecăm împreună spre nicăieri sau eu nu știu unde ! Pășim pe o alee ,nu o cunosc, apoi brusc în fața noastră se deschid 3 drumuri: Trecut ! Prezent! Viitor! Trecut ! Pășesc pe primul drum, acolo mă așteptă oameni pe care i-am pierdut ori au  plecat, copilăria mea și […]

Continuă citirea →

NOI DOI: Eu și Timpul ! (1)

Partea I Într-o zi,  prin … Viață pășim… Într-o zi… Gândurile mi se păreau de gheață! Nu aveam griji, nu aveam clipe, și nu știam  de timp …! Dar timpul … cu grijă cernea, până într-o zi când a bătut la ușa mea! ” Vin și  plec, uneori alerg! Pe unde rătăcești, copilă, prin ce viață!?” Mă uit la el, nedumerită!!!? Ce vrea să zică Timpul cu al lui, glas […]

Continuă citirea →