Această prezentare necesită JavaScript.

Te-am iubit o clipă, dar ai fugit două .

Te-am chemat, o secundă, dar ai venit, un minut.

Apoi, mi-ai cerut clipa înapoi, ți-am dat o secundă, de iubire,

Dar secunda trece repede, ai vrut să mai rămâi un minut.

Atunci, Timpul mi-a zis, că vrea să tacă când vine vorba de noi.

 Intre voi numai există clipe, vise, iubire și …doi.

L-am privit mirată și l-am întrebat de ce mi te-a adus de atâtea ori înapoi.

Mi-a spus, că orice clipă, era necesară pentru a fi doi.

Dar noi, nu am știut să fim, decât unul, nu doi.

Unul iubea secundele, altul avea minutele, iar noi eram puțin din timp,  doi.

Mi-a spus, că este supărat pe noi și vrea să tacă.

Nu are nici minute, nici secunde, pentru a mai fi din nou… doi.

L-am întrebat, dacă a vorbit cu Uitarea, a zis ca da, dar ne va spune altă dată, cum arată tăcerea dintre noi.

Mi-ai spus, că numai  e rost de înapoi.

I-am spus, că știu și  vreau să trec peste  irealul din Doi să merg departe, depate de noi.

Privea tăcut și asculta și se mira, că numai vreau iubirea ta.

Secunda, mă cheamă și-mi spune, că poate să mi  te aducă înapoi.

Iubirea, îmi spune că va împărți clipa  la doi,

Timpul, te  vrea pentru mine înapoi.

Le-am spus, că cheia inimii mele, ai luat-o cu tine, când am plecat amândoi.

Din povestea, ce se se scrisese atunci când eram doi.

Ii spun, Timpului că numai vreau secunde cu noi.

Se uită, la mine și  pleacă ușor îmi spune, să văd, să știu, să caut… dacă mi-e de tine dor.

Ii spun, că poate da,  dar e mai bine așa și pleacă.

Mă duc, să caut Uitarea,  să văd de voi putea, vorbi cu ea,  să-i spun că vrei, o clipă …cu ea.

Apoi, Timpul pleacă din nou din viața mea. Mă lasă, cu Tăcerea ce …tace .

Tăcerea, se uită la mine ia un carnețel și mă întreabaă de tine.

Apoi, lasă pixul pe masă și tace. Mă uit,  mai departe prin viață fără tine. 

Tăcerea, ce se uită dureros de sincer, la mine și pleacă.

La ușă, mă întâlnesc cu Timpul îmi adusese un zâmbet, o carte, un pachet și pe…tine.

Te mai lasă cu mine și pleacă, mi -a spus că te va lua când va găsi Uitarea, până atunci vei rămâne cu mine.

I-am spus, că vin cu el să căutam Uitarea.

Rămâi,   doar tu, să te înțeleagi cu Tăcerea.

Uitarea, poate nu o voi găsi.

Rămâneți, voi doi și 1000 de minte de tăcere,  între … noi.

Mă la tine, chem Tăcerea, o așez între noi privesc la zâmbetul ce mi-l lăsase Timpul.

Tu, stai cuminte, nu vorbești te uiți la mine și taci… tăcem amîndoi..

Tăcerea,  se uită  stingheră la noi.

Zâmbetul, e și el un martor inocent, la acest  cântec, cu același refren repetent.

Pachetul, care mi-l lăsase Timpul mă așteaptă prefer, să iau carte și plec de lângă tine, de data  asta iau  eu tăcerea cu mine,

Doar tu rămâi pe canapea încercând, să găsești soluție pentru plecarea mea.

Accepți, că uitarea Timpul, nu ne-o va da. Vom rămâne captivi în tăcerile noastre.

Cu amintiri ce erau, cândva pentru noi, cu clipe departe de doi.

Sursa foto: aici

04.11.2017

Nicoleta Cristea

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s