Un iubitor de cărți, spune o poveste

Liesel,  spune o poveste despre cărți

Gândul, de  a merge la o lansare de carte, o însoțea de mult, dar nu sția, că  va avea  parte de cea mai frumoasă  surpiză … Ajunsă, la librărie, Diana a avut plăcerea de a vedea că personajul ei preferat,  nu este altul decât Liesel Meminger, eroina din Hoțul de cărți, de Markus Zusak. Era frumoasă și mai bătrână, decât copila din anii 1940.

Discursul ei, începe frumos și stingher pe alocuri, vedea povestea copilului de atunci, prin ochii adultului de azi.

markus-zusak-hotul-de-carti-1

Pentru mine, cărțile au fost mereu o poveste frumoasă,  în război, a trebuit să îmi ascund această pasiune. Prima carte, citită a fost Manualul groparului,   pierdută, la moartea fratelui meu… Apoi, cu timpul am pătruns într-o lume de vis, în timpul războiului, doar visul era un tărăm nesupus cenzurii. Moartea, avea mult de lucru, nu-și putea permite o vacanță.  Uneori, lucrează prea mult, alteori lucrează prea puțin. Viața, la părinții mei adoptivi, a fost frumoasă chiar dacă mama bombănea tot timpul.  Aveam, impresia că nu mă iubește, dar nu era așa, mă iubea, o iubeam, era mama de care și azi îmi e dor. Tata, Hans Huberman ,era cel mai bun om, el m-a învățat să scriu și să citesc, apoi  am descoperit ce frumoasă e lumea cărților, am început să împrumut cărți de unde puteam. Soția primarului, Ilsa Herman, pierduse un copil, dar iubea cărțile, m-a lăsat să citesc, chiar dacă soțul ei făcea propaganda nazistă și era împotriva celor care citesc. După ce bombrdamentul s-a sfârșit, am reușit să  ies din dărămături, i-am căutat pe mama și pe tata, Rosa și Hans, dar nu erau. Iar Ruby, mă întrebam mereu unde e și l-am văzut, Doamna cu Coasa era lângă el, l-a mai lâsat vreo cinci minute, poate e mult și apoi l-a luat. Regret și azi sărutul ce i l-am dat prea târziu, dar  l-a  primit, atunci când  a plecat. Mi-am revenit greu! Viața era prea ciudată pentru mine, prea greu de înțeles! De ce trebuia să plece cei dragi!? Ce sunt „Cuvintele. De ce trebuiau să existe? Fără ele, nu ar mai fi nimic din toate astea.„

Am să trec repede, la următoarea carte, care mi-a fost recomandată de Diana. Cărțile, de care vă vorbesc sunt de la Editura Rao, gazda noastră.

Rani-Manicka-Zeita-orezului Zeița orezului, Rani Manica,  Laskshmei, spunea că  „Tinerețea este ca un prieten capricios. Îi poți da oricât și orice și tot te va lăsa. Vârsta îți este un prieten adevărat!„

Laskshmei părăsește casa părintească la vârsta de 14 ani, pentru a se căsători cu un bărbat matur Ayah, până la vârsta de 19 ani, are 5 copii. Cartea, este cronica unei familii, o saga malaysiana. Fiecare personaj are propriile lui trăiri, care ți se transmit ușor și ție, și indirect poate, te transpui în poveste. Personajul Laskshmei este foarte bine pus în evidență, puternic, apoi vorbesc copii și nepoții  ei.

 Nu este un roman de dragoste, nici un roman SF, dar este o carte care te ține cu sufletul la gură, are un final fericit .

 Al saptelea copil, Erik Valeur, este o carte captivantă, cu un final neaşteptat, personajele mi s-au părut reci.

erik-valeur-al-saptelea-copil

     Marie, este un unul  din cei șapte copii care ajung în camera elefanților, după ce ceilalți copii pleacă, ea rămâne la orfelinat, dar urmărește viața celor care au plecat. Într-o zi, fiecare dintre acești copii, adulți azi, primește o scrisoare  misterioasă.  Şapte, scrisori anonime, o crimă, camera elefanţilor, secrete, mistere, întebări. Acţiunea se petrece, în Danemarca. Lectura  nu e greu de digerat, misterul însă este cel care te ține aproape de cartea, care nu o poți lăsa din mână. Trebuie să dezlegi enigma. Povestea înaintează și  numeri pe degete copilul lipsă şi apoi dispare , era atât de aproape de tine!

Personajele, au sufletul sfărâmat de  viaţă şi  de amintiri chinuitoare, este singurul roman unde nu m-am putut lipi de vreun personaj, doar de Marie. De fiecare dată când mă aproipiam de un personaj și înceracm să bănuiesc, mă îndepărtam repede, pentru că autorul mă trimitea în altă lume. O carte interesantă!

De cărțile pe Editura Rao, aș putea putea vorbi  la neșfărșit, pentru că eu sunt o iubitoare a cuvântului, dacă nu ați citit aceste cărți …

Cuvintele lui Liesel se pierd printre cei prezenți la lansarea cărți lui Dan Brown Origini.

 Diana, se  întâlnise cu  Hotul de cărți, la altă lansare de carte, Codul lui Davinci, Dan Brown,  de mult și cele două au stat de vorbă despre cărți… și minunata lume a cuvântului.

 

Articol scris pentru Supeblog 2107Proba 16 

2 comentarii

  1. Am citit „Hotul de cărți”, mi-a plăcut foarte mult! Celelalte cărți nu am apucat să le citesc, dar mulțumesc pentru sugestii! Frumos articolul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s