Potecile copilăriei mele

Publicat de

Ce e copilăria ? Un fapt! O stare! O realitate!  O emoţie!

O bucurie, care îţi umple sufletul de fericire. De Copilărie, îţi aduci  aminte oricând şi oricum. Este acel loc, care îţi aduce zâmbetul pe buze sau uneori mai stoarce câte o lacrimă … de fericire.

Dacă ar fi să închidem ochii şi să ne teleportăm, pentru o secundă în tărâmul acela mirific de poveste, plin de năzbâtii, de jocuri şi de zâmbete, ne-am îmbărbăta pentru tot anul. Sufletul ni s-ar umple de o emoţie, sinonimă cu fericirea, dar alt tip de fericire.

Ce simţi când îţi aduci aminte de copilărie ?

Fericire ! Un zâmbet, îţi luminează chipul !

In locul acela se mai află cumva o parte din tine, o parte, care fuge acolo.

 Copilăria poate fi locul:

  •  unde te-ai îndrăgostit prima dată,
  • unde un băiat dintr-o clasă mai mare îţi oferă un trandafir roşu  pe geam … vino puţin şi uite trandafirul  îţi aduci aminte cu drag de acest moment şi … zâmbeşti…
  • unde de 1 iunie te duceai în parc şi desenai cu  creta colorată pe asflalt,
  • unde fugeai de bunici pe cărări de munte, cu neamurile şi uitaţi să veniţi înapoi,
  • unde sania zbura mai ceva decât o rachetă din vârful dealului, până în grădinile vecine… rupând gardul …
  • unde alţi băieţi veneau cu bicicleta  după tine de  prin blocurile vecine,
  • unde grătarele cu prietenii de familie erau nelipsite, bălaceală…

 Copilăria, e locul unde inima ta râde de fiecare dată.

Tu şi copilăria faceţi casa bună împreună.

 Sunteţi două timpuri separate!

Cum eram când eram copil?

Eram un copil, fericit, iubit, alintat, răsfăţat, …

Copilăria mea s-a împărţit în mai multe timpuri Atunci.

Fiecare perioadă a strâns oameni, unii au rămas lângă mine şi azi şi sunt destui …alții au ales să plece.

Colegii de generală, i-am regăsit acum 2 ani. Ne-am pierdut când am dat examenul de capacitate. Unii au plecat la liceu, alţii la profesională, alţii în străinătate, alţii … fiecare pe unde l-a dus viața.

 In 2012 ne-am regăsit cumva pe Facebook şi de atunci funcţionează un grup cu oamenii de azi, dar care au fost copii de ieri.

Azi, copii de ieri, sunt oameni mari, frumoşi şi poate neschimbaţi.

De-a lungul timpului, am păstrat legătura cu multe  persoane din timpul pe care copilăria m-a plimbat.

Dacă ar fi să închidem ochii şi să ne teleportăm pentru o secundă în tărâmul acela mirific de poveste plin de năzbâtii, de jocuri şi de zâmbete…

De duminică încoace trecutul a schimbat macazul, m-a trimis  iar în copilărie, dar în  altă copilărie, pe altă uliţă frumoasă, pavată cu flori şi cu suflete curate nemânjite de răutăţile vieţii.

Acolo mă aşteptau persoane care, mă întreabau fericite:

Ce faci?

Mă bucur că te am regăsit?  

Bem un suc !  Mi-e dor de tine !

Imi plac oamenii curaţi la suflet…!

 Sursa: O copilărie, nişte oameni .

Nicoleta Cristea

01.04.2014

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s